Isus (Iisus) a spus că acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Lui, acolo este și El. (Matei 18; 20) De aici reprezentanții instituțiilor bisericești au tras concluzia greșită că Biserica se află numai acolo unde sunt mai mulți credincioși adunați la un loc, acordând mai multă importanță locului, ca realitate materială și nu Duhului. Aceasta este desigur o gravă eroare și nu este susținută de N.T. ba chiar este contrazisă de învățăturile lui Isus (Iisus). În același timp, aceasta este și premisa de la care pleacă Bisericile instituționale, atunci când legitimează existența lor, deoarece locul fizic este o realitate cuantificabilă și controlabilă, dar nu și Duhul. Pentru a putea să fie dirijați de instituțiile bisericești oamenii trebuie să se adune în anumite locuri bine determinate, de regulă în clădiri impropriu numite Biserică unde autoritatea bisericească le impune ce să creadă și la ce ritualuri să se supună.
Biserica unică, Trupul spiritual al lui Hristos, înțeleasă ca o colectivitate spirituală unitară, nu are un loc fix pe pământ, un sediu, registre de înscriere sau ierarhie religioasă. Episcopii, pastorii, învățătorii, prorocii și toți cei care au daruri spirituale nu reprezintă o ierarhie a Bisericii, care pot să exercite o autoritate spirituală, ei sunt slujitori și misionari, prin care se consolidează Biserica unică a lui Hristos. Locul Bisericii este în Hristos, adică în interiorul unei dimensiuni spirituale, care nu se compară cu nimic din ceea ce este pe pământ. Biserica va fi răpită la Cer și până atunci Cerul locuiește în ea, cu alte cuvinte, Împărăția lui Dumnezeu și o dată cu ea și Biserica sunt înăuntrul nostru. (Luca 17; 21) Biserica nu este reprezentată de diverse ritualuri religioase și nici nu înseamnă un sistem de relații de colaborare și prietenie între credincioși, ea este cu mult mai mult decât atât, ea este dimensiunea spirituală în care oamenii se întâlnesc personal cu Hristos și în care El se revarsă direct asupra celor credincioși și unde cei și cele care cred se întâlnesc prin legătura Duhului, într-o unitate spirituală deplină.
Bisericile instituționale, prin reprezentanții lor, afirmă, de cele mai multe ori, că Biserica se impune să fie definită ca o adunare a credincioșilor și pe cale de consecință ea nu are cum să se regăsească și acolo unde se află doar Dumnezeu și omul, în care locuiește El. Este greșit și este o formă de manevrare a conștiințelor și o modalitate prin care se încearcă a se acredita idea că cei credincioși, considerați în mod individual și independent de confesiunile creștine, nu sunt o parte din Biserică, și că ei aparțin de aceasta numai prin intermediul organizațiilor religioase. Este o formă de răstălmăcire a înțelesului spuselor lui Isus (Iisus), care a dorit ca noi să fim una între noi și una cu El, dar nu prin mijloace instituționale, ci prin legături spirituale.
21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. (Ioan 17; 21)
În rugăciunea lui Isus (Iisus) nu era desigur vorba despre o unitate instituțională, dată de participarea la aceeași organizație religioasă, căci El nu a intenționat crearea unor astfel de organizații, devenite ulterior instituții bisericești. Dacă Isus (Iisus) a spus că Biserica, cu latura ei vizibilă, este oriunde se află adunați doi sau trei în numele Lui, El nu avea cum să spună, în același timp, că va clădi o Biserică înțeleasă ca instituție, căci aceasta presupunea cu totul alte condiții, mult mai complexe. Când a spus că va clădi Biserica, adresându-se lui Petru, nu s-a referit la o organizație religioasă, ci la unirea tuturor celor credincioși, întru-un singur Duh și întru-un singur Trup spiritual.
Când s-a referit la adunarea celor credincioși El s-a referit la unitatea spirituală perfectă, care există între Tatăl și Fiul ceresc. Aceasta este Biserica unică, o unitate și o realitate spirituală, în și prin Hristos. A fi una nu înseamnă să ne așezăm pe scaunele din aceleiași clădiri și să fim membrii la aceeași instituție bisericească, fie ea Biserica instituțională Ortodoxă sau Biserica instituțională Baptistă sau oricare alta. A fi una înseamnă a avea o legătură a Duhului, a fi uniți prin prezența în oameni diferiți a aceluiași Duh a lui Dumnezeu. Această unitate este una specială, spirituală și ea constituie fundamentul Bisericii lui Hristos și ea este altceva decât apartenența la aceeași confesiune creștină.
1 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.
4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.
5 Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: (Filipeni 2; 1-5)
Bisericile instituționale nu sunt intermediari între noi și Dumnezeu. Biserica însă este peste tot acolo unde există o relație personală între Dumnezeu și om și acolo unde se află o persoană în care locuiește El. Partea vizibilă a Bisericii universale, invizibile, sunt oamenii individuali în care locuiește Dumnezeu și ea nu este reprezentată de către instituțiile bisericești. Bisericile instituționale, ca și organizații religioase, nu sunt o imagine credibilă a Bisericii, înțeleasă ca fiind Trupul spiritual unic al lui Hristos. Ele nu sunt credibile ca Biserică deoarece au sfâșiat acest Trup unic în nenumărate părți și l-au separat prin impunerea unor doctrine și dogme obligatorii de credință. În loc să lase celor credincioși libertatea de a își formula propria lor credință individuală, Bisericile instituționale au preferat să intervină prin autoritatea lor și să impună norme obligatorii de credință, care le și deosebesc și le separă unele de altele.
Acolo unde se află un Creștin născut din nou, acolo se află de fapt două persoane, Dumnezeu și omul. Un om al lui Dumnezeu nu este niciodată singur, El locuiește în interiorul acelui om și împreună formează pilonul principal din Biserică. Toți credincioșii născuți din nou, în care locuiește Dumnezeu, împreună, formează Biserica unică, Trupul spiritual unic al lui Hristos. El nu are decât o Biserică, dar pe lângă aceasta există și multe organizații religioase numite Biserică, în sensul de adunare a Creștinilor într-un anumit loc. Care este însă locul unde se adună Biserica unică? Sunt mai multe locuri sau doar unul? Există un singur loc și anume în Duh și adevăr. Nu este un loc fizic, este un spațiu spiritual și acolo se adună în fiecare zi, la fiecare oră și în fiecare moment, practic tot timpul fără întrerupere, Biserica lui Dumnezeu, indiferent unde se află credincioșii și credincioasele, care participă la ea.
Isus (Iisus) locuiește în oameni, El a spus că stă la ușa inimilor noastre și așteaptă ca noi să îi permitem să intre și să locuiască împreună cu noi. (Apocalipsa 3; 20) Comunicarea între Dumnezeu și oameni și între oamenii Lui se face în primul rând, în mod spiritual, adică Duhul Sfânt, care locuiește în fiecare dintre ei le transmite fiecăruia în parte, direct în conștiință, mesajele pe care le consideră necesare pentru a îi ține pe toți aceștia împreună și, în al doilea rând, îi face să comunice între ei și prin darurile pe care le conferă fiecăruia. (1 Corinteni 12; 1-31) Faptul că Biserica este situată în oameni, în fiecare individ în parte și nu în cadrul instituțional sau în clădirile Bisericilor instituționale este bine documentat în N.T. dar trecut cu vederea de către liderii instituțiilor bisericești, care prezintă o altă variantă a învățăturile lui Isus (Iisus) prin care legitimează necesitatea existenței acestor instituții. Iată câteva texte, care ne arată care este cu adevărat Biserica:
24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. (Faptele Apostolilor 17; 24-25)
23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
24 Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.
25 V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. (Ioan 14; 23-26)
16 Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17 Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.
18 Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
19 Căci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.” (1Corinteni 3; 16-19)
20 Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.(Apocalipsa lui Ioan 3; 20)
Există și alte texte, care se găsesc în N.T. Dumnezeu nu locuiește decât în oameni, prin Duhul Sfânt, căci noi suntem, adică fiecare credincios sau credincioasă în parte, un templu al Duhului Sfânt. Locuiește Dumnezeu în clădirile instituțiilor bisericești sau în organizațiile lor? Bineînțeles că nu. Acestea sunt structuri organizatorice pur omenești, constituite în numele lui Isus (Iisus), dar care, de cele mai multe ori, nu îl reprezintă pe El.
Un credincios sau credincioasă, născută din Dumnezeu, face parte din Biserică chiar și atunci când se află printre necredincioși, căci acesta sau aceasta este într-o permanentă unitate și legătură spirituală cu toți ceilalți credincioși și celelalte credincioase, care, la fel ca și el sau ca și ea, sunt în Hristos. Oriunde s-ar afla ei și ele și indiferent de ce confesiuni creștine aparțin sau chiar dacă nu aparțin de nici o confesiune, Creștinii născuți din nou sunt o unitate spirituală, prin legătura lor personală, care trece mai întâi prin Hristos. Biserica nu este dată, în nici un caz, de o unitate instituțională, ci de unitatea spirituală pe care o conferă Duhul Sfânt, tuturor acelora în care locuiește El. De altfel, Isus (Iisus) nici nu poate să se regăsească acolo unde sunt două sau trei persoane,adunate în numele Lui, dacă mai întâi El nu se află în interiorul, în adâncurile ființelor acelor persoane. Cum ar putea să fie Isus (Iisus) prezent într-un loc dacă nu se află prezent în oamenii care se află în acel loc? Isus (Iisus) este prezent în oameni, prin Duhul Sfânt și nu în diverse structuri religioase care încearcă să îi îndoctrineze pe credincioși despre ceea ce ele spun că sunt învățăturile lui Isus (Iisus) dar care de fapt nu sunt de multe ori decât o interpretare doctrinală și dogmatică relativă a acestora.
Nu există Biserică în afara omului, în afara ființei sale vii, deoarece Biserica este o realitate dinamică și nu se reduce la doctrinele și dogmele instituțiilor bisericești. Biserica este în oameni, în interiorul conștiințelor lor și în experiența lor directă cu Dumnezeu. Adunările numeroase de oameni, credincioși în care încă nu locuiește Dumnezeu, adică oameni în care nu se află Biserica sunt denumite în mod eronat ”biserică,” ele sunt doar niște instituții bisericești, adică organizații religioase pur omenești, constituite în numele lui Hristos, dar nu neapărat și în Persoana Lui. Credincioși creștini trebuie să fie mai în întâi ”în Hristos,” pentru a fi în Biserică și cine nu este în Hristos, nu este nici în Biserică. Nimeni nu se poate introduce ”în Hristos” fizic, corporal, ci oricine poate fi ”în Hristos” exclusiv spiritual, duhovnicește, adică prin natura sa internă, prin omul interior. În Biserică nu se poate intra ”cu pantofii,” și nici desculț, deoarece nu este o clădire, de nici un fel, Biserica este un tărâm spiritual, este o parte a Împărăției lui Dumnezeu, Biserica este în noi. Cine este în Biserică este și în Împărăția lui Dumnezeu, atâta cât este posibil în lumea aceasta. Chiar dacă ne păstrăm și corpurile biologice totuși ele sunt coordonate de Duhul lui Dumnezeu și de aceea oricine este, în mod spiritual, în Biserică este acolo și fizic sau corporal. (Galateni 5; 16-26)
Cine nu este condus de către Dumnezeu prin Duhul Sfânt nu este în Biserica Lui, chiar dacă este membru sau membră la oricare din confesiunile creștine. A fi în Biserică nu înseamnă să aparținem cu numele de Biserica instituțională Ortodoxă, de cea Romano-catolică, Baptistă, Penticostală, Evanghelică, Adventistă, Metodistă ș.a.m.d. A fi în Biserică înseamnă ca Biserica să locuiască în noi, prin Duhul lui Dumnezeu. Ca noi să fim ”în Biserică” este nevoie ca mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și, o dată cu ea și Biserica să fie în noi, în conștiințele noastre, în adâncul ființelor noastre, este imperios necesar ca Împărăția lui Dumnezeu să locuiască înăuntrul nostru și nu doar să fie un deziderat exterior nouă. (Luca 17; 21) Nu este suficient să sperăm că vom ajunge după moarte în Împărăția lui Dumnezeu, pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar ca încă în timpul vieții noastre pe pământ Împărăția lui Dumnezeu să se instaleze în viețile noastre și mai ales în ființele noastre. O dată cu nașterea din nou, Împărăția lui Dumnezeu pătrunde înăuntrul nostru. (Ioan 3; 3-6)
Biserica este numai în interiorul oamenilor și nu este configurată de diversele instituții bisericești. Cu alte cuvinte, dacă ar fi să punem împreună toate confesiunile creștine, nu aceasta este Biserica. Ea este o realitate spirituală care este formată din toți credincioșii și credincioasele care au trecut printr-o regenerare spirituală și care au fost născute din Dumnezeu. Numai ei și ele vor fi mântuite, conform spuselor lui Isus (Iisus). (Ioan 3; 3-6) Atunci când oamenii în care locuiește Dumnezeu se află în interiorul unei clădiri sau oriunde împreună cu alte persoane, Biserica este numai în acei oameni, născuți din nou și nicidecum nu se află în registrele și ierarhiile organizațiilor religioase numite Biserică. Dacă, de exemplu, într-un preot sau pastor locuiește Hristos acolo este o parte din Biserică și dacă în locul unde se află el se găsesc, de asemenea, și alți credincioși și credincioase, născute din nou, acolo sunt doi sau trei, adunați în numele lui Hristos și acolo este de asemenea o parte din Biserică. Pe de altă parte, nu este deloc necesar să fie un funcționar bisericesc în acel loc, Biserica există și acolo unde nu sunt ei. Biserica, ca și realitate vizibilă comună, ca și adunare de credincioși este întrunită numai atâta vreme cât acești credincioși se află împreună, într-o unitate spirituală, în Hristos, iar după aceea ceea ce rămâne este instituția bisericească, adică o formă organizatorică omenească în care nu are cum să locuiască El, căci numai trupurile individuale omenești sunt templele Duhului Sfânt. Biserica, în partea ei vizibilă, în conformitate cu învățăturile lui Isus (Iisus) nu este o instituție stabilită o dată pentru totdeauna, este o realitate dinamică care se modifică în funcție de mobilitatea celor credincioși și a celor credincioase și este ferm reprezentată de fiecare reprezentant și reprezentantă a ei, în mod individual și nu doar împreună. Biserica invizibilă însă, Biserica unică, Trupul spiritual al lui Hristos, este o unitate care există prin indivizii credincioși care au compus-o în trecut, o compun în prezent și o vor compune în viitor și al căror Cap spiritual este Hristos.
Trupul unic al lui Hristos, este reprezentat de Biserica Spirituală Unică sau Biserica invizibilă, Biserica celor născuți din Dumnezeu sau Biserica din om și este o permanență spirituală încă de la Cincizecime și până în prezent. Acest Trup spiritual este purtat de trupurile tuturor celor născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aparțin sau fiind în afara lor. Trupul spiritual al lui Hristos, Biserica unică, rămâne pe deplin unit indiferent în ce loc pe pământ se află oamenii care o compun. Este, mai întâi de toate, vorba despre o legătură spirituală, prin prezența Duhului Sfânt, în interiorul fiecărui participant și nicidecum nu este o relație instituțională. Desigur că o legătură spirituală poată să fie și este bine să fie dublată și de o relație de prietenie omenească, dar nu este de loc același lucru. Aceasta este Biserica unică a lui Dumnezeu iar restul sunt doar instituții bisericești.
Trupul unic rămâne mereu unit prin prezența Duhului Sfânt, în fiecare persoană, care îl compune, chiar și atunci când credincioșii se află situați, din punct de vedere geografic, în diverse părți ale globului. Biserică nu înseamnă o adunare într-un anumit loc, ci Biserică înseamnă a fi în Hristos, adică a fi în Duh și adevăr.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4; 23-24)
Nu este nevoie să ne rugăm în clădiri numite, în mod impropriu, Biserică, este nevoie să ne rugăm, în cămăruța noastră, așa cum ne-a recomandat Isus (Iisus), în Duh și în adevăr. (Matei 6, 6) Putem să participăm la anumite întruniri creștine dar membrii lor nu au nici un fel de autoritate spirituală unii asupra altora, ei sunt, fiecare în parte, legați de Tatăl ceresc, în calitate de copii ai Lui. (1 Ioan 4; 7) Biserica fără Împărăția lui Dumnezeu nu are nici un sens. Împărăția lui Dumnezeu cuprinde toate ființele spirituale din univers iar Biserica cuprinde toate ființele spirituale, adică toți oamenii născuți din nou, născuți din Dumnezeu, care au trăit, trăiesc și vor trăi pe pământ. De aceea, Biserica este o parte din Împărăția lui Dumnezeu și cea de a două, care este mai extinsă decât prima, o cuprinde integral pe prima. Biserica unică este formată numai din credincioșii și credincioasele care au parcurs o transformare spirituală reală, ceilalți Creștini aparțin de instituțiile bisericești.